Suntem tineri, nu avem griji pe lumea asta, nu ne prea batem capul cu mare lucru. Cele mai mari griji sunt şcoala, modul în care arătăm (haine, fizic etc), banii de buzunar şi să ne găsim şi noi pe cineva(iubit, iubită).
Totuşi de multe ori luăm tinereţea prea în joacă. Credem că dacă suntem tineri totul ni se cuvine şi că avem timp pentru chestiile mai serioase. La pocăiţi e o chestie foarte mişto, mai ales cei care spun sau în gândul lor sau verbal că “mai am timp, mâine, acuma e timpul să mă distrez să fiu tânăr, e vârsta distracţiei”.
Totul fain şi frumos doar că mori în drum spre casă şi s-a terminat tinereţea, copilăria totul. Ah nu ne place să ne gândim la moarte că suntem tineri şi vrem fun, păi uite că asta chiar nu contează. Am văzut o ştire azi la TV care sincer să fiu mi-a dat de gândit.
“Un tânăr de 19 de ani din Oradea a murit sâmbătă, ucis de trăsnet în timp ce se afla pe stradă. Bărbatul se afla în jurul orei 17:26 pe str. Navigatorilor şi a fost doborât la pământ. Echipa SMURD sosită la faţa locului nu a putut decât să constate decesul tânărului. Tânărul era în clasa a XII-a la Colegiul Tehnic “Traian Vuia” şi se întorcea de la meditaţii, el trebuind să susţină de luni examenele pentru bacalaureat.”
Un tânăr care avea toată viaţa înainte, acum nu mai are nici măcar 1 secundă…nimic. Nu a făcut cine ştie ce, a mers doar acasă de la meditaţii.
Categories: Idei, ganduri, eu