Skip to content
May 31, 2009 / Andrei Monenciu

Ironia unui bloger…

ironieA dat scrisul în mine aşa că scriu cât am inspiraţie. Don’t worry revin şi pe cel auto în forţă. Am eu multe ironii în viaţă, dar prima e legată de cea mai recentă, aceea de a fi bloger cu acte în regulă. De fapt ar fi la negru că nu sunt persoană fizică autorizată, dar să fim serioşi, nici maneliştii nu plătesc impozite.

A fi bloger inseamnă 2 chestii principale: să ştii să scrii şi să le ai cât de cât cu PC-ul. Despre PC ce să zic…primul computer l-am cumpărat când am trecut în cls a 9-a, adică cam acum 6 ani. Aveam PC, dar nu ştiam ce să fac cu el, la început nici nu ştiam cum e cu butonul de restart. Eram pierdut rău, de instalat de Windows şi dinastea ce să zic.

Din păcate sistemul respectiv (AMD) avea un bug (pe atunci nu ştiam eu de cuvântul bug). Computerul ăla avea un mare bai, nu prea erau compatibile piesele fiindcă se tot restarta şi făcea figuri. După ce am primit alt sistem am aflat că respectivele componente au fost vândute şi separat mergeau minunat.

Revenind la PC, după cum spuneam nu ştiam nimic, dar fiind sistemul cam buşit tot trebuia să instalez Windowsul. La început m-a ajutat un prieten, dar nu mergea nici cum. M-am enervat şi am zic că engleză ştiu, să citesc ştiu, aşa că-i dau eu de cap. Aşa a început aventura mea în lumea calculatoarelor. Pe urmă am învăţat să folosesc anumite programe şi ta daaaaa aproape că deveneam geek, ştiam preţurile la componente şi toate măgăriile astea. Ştiam diferenţa dintre MB şi GB şi ştiam chiar şi ce e ăla un terra. Aşa că normal că un wordpress şi un server nu puteau fi prea complicate nu?

M-am înşelat amarnic, pentru o themă ca lumea trebuie să ştii şi puţin php…şi altele

Legat de scris…Nu-mi plăcea niciodată să scriu, maicămea îmi făcea compunerile până prin clasa a 5-a. Apoi am început şi eu şi am scris frate…am scris şi scrisoare de dragoste în nush ce clasă pentru ceva oră de română. Pentru 10-le primit îs 2 opţiuni: 1. sau le-au plăcut studentelor faptul că sunt rârâit sau 2. sunt şi eu ca tot românul, adică poet.

În cocncluzie ar fi că, nu spune niciodată niciodată, fiindcă viaţa asta e ironică rău.

PS se vede că-s bloger că încep să mă laud.

Advertisements

2 Comments

Leave a Comment
  1. brontozaurel / Jun 1 2009 1:30 am

    Si mie imi facea mama compunerile cand eram in scoala primara ;)) Si invatatoarei ii placeau la nebunie. Eu mi-am facut o singura compunere, in clasa a treia si cand am primit-o inapoi scria la sfarsit “Nu-mi place! Tu poti sa faci compuneri frumoase!” That hurt… 😐

    In liceu am iesit pentru prima data din tipar cu niste compuneri la engleza. Aveam multe astfel de compuneri ca teme fiind la clasa de bilingv. Singura explicatie pe care puteam sa o gasesc pentru faptul ca aveau atata succes era ca erau foarte sincere si in consecinta socante… si asta impresiona de fapt, nu calitatea artistica. Una din compunerile alea, in care povesteam despre o creatura albastra care ma lua pe o motocicleta, am refolosit-o la bac… dar in franceza…

  2. monciu / Jun 1 2009 11:21 am

    eu cand is melancolic scot cele mai bune lucruri din mine. In rest sunt prea detasat ca sa gandesc profund. Poate de aia nu prea scriu eu chestii deep.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: